Venetia - poze

Continuarea seriei din Venetia cu un set de poze din Venetia seara

Venetia.. primul loc din strainatate pe care l-am vizitat cu sotia mea; prima parte a unei luni de miere extinsa de la inceputul unei vieti impreuna cum nici unul nu ne-am putut imagina. Poate si de aceea ne-a ajuns asa aproape de inima, fara sa observam la inceput. Fara indoiala avem de gand sa o mai vizitam, nu doar pentru ce este ea, ci pentru ce inseamna pentru noi.

Da, cand ne gandim la Venetia ne trezeste anumite sentimente, dar la inceputul calatoriei noastre ne-a dat un alt tip de emotii: genul dupa care nu tanjesti.

Am ajuns in Venetia intr-o dimineata frumoasa de marti. Cel putin din punct de vedere al vremii urma sa aflam de curand. Dupa doar cateva minute am observat cu stupoare ca nu ne putem deschide bagajul de cala. Am crezut ca am schimbat din greseala noi cifrul inainte de a-l trimite in avion sau s-a intamplat ceva pe drum. Era 7 dimineata si eram treji de pe la 3 si ceva. Eram obositi, ne era foame, sete, eram oarecum speriati putin pentru ca era prima data cand eram intr-o tara in care se vorbeste o alta limba pe care nu o cunoastem mai deloc. Bineinteles, aveam mancare la noi sa ne potolim macar poftele putin. Bineinteles, toata mancarea era in bagajul blocat.. Am incercat cateva variante posibil de cifru pentru bagaj, fara noroc insa. Am decis deci sa ne luam inima in dinti si sa incercam toate cele 1000 de variante. 1000! Nu e numar tocmai mic.. Am incercat eu primele vreo 200 si ceva, dar mi-am pierdut rabdarea.. Ca norocul ca m-am casatorit cu o femeie minunata care a avut o rabdare exagerata si a incercat toate celelalte peste 700 de variante. Nu a fost o "calatorie" tocmai usoara pentru degetelele ei.. Din pacate a fost una fara rost: nici una din variante nu a fost buna. Probabil se lovise bagajul sau sincer, habar nu avem ce s-a intamplat cu cifrul incat sa nu mai functioneze. Dar tot Geta ne-a salvat pana la urma: dupa ce a incercat ultimele variante si a vazut ca nu se deschide bagajul, a strans lacatul de disperare si foame si a cedat! (nu ea, ci cifrul) Nu ne-a venit sa credem! Nu am stat sa ne gandim prea mult si am inceput sa mancam fericiti pentru ca tocmai trecusem de primul "hop" al diminetii. Dar nu era o stare in care urma sa stam prea mult.. Tot ce aveam acum de facut acum era sa ne gasim hotelul. Simplu, ziceam noi, dat fiind faptul ca ne-am interesat din timp cu ce autobus-vapor sa mergem; urma sa ne lase la doar 2-3 minute de hotel, ne-am uitat la harti, totul era floare la ureche. Asta pana la locul cu pricina, cand (probabil si din cauza oboselii) nu mai intelegeam nimica. Am hoinarit pe strazile Venetiei vreo 3 ore luuungi cu bagaje dupa noi. Si credeti-ne, nu e usor sa te plimbi prin Venetia tragand dupa tine ceva: din aproape 50m in 50m este cate un podulet pe care trebuie sa-l treci. Si nu are rampa sau ceva sa te ajute - trebuie sa-ti ridici toate bagajele si sa le urci, sa le cobori. Si urci, cobori. Urci, cobori. Pana vezi stele verzi. Stradute. Plin de stradute; paralele si in toate directiile, nici nu mai stiai daca ai mai trecut pe acolo sau nu. Sa te iei dupa numerele de la casa? Inutil. Incepea 1500, mergeam pana la 1600 si cand sa continuam sarea la 3500. Haos? Cam da.. Am incercat si varianta care ne-a fost propusa de multi: "Intrebati voi acolo, cineva sigur tre sa stie sa va ajute"; da, asta daca cineva chiar era pe strada la ora aia care sa stie sa schimbe doua cuvinte in engleza. Plus ca majoritatea erau turisti, care in afara de hotelul lor si obiectivele turistice nu stiau altceva. Am dat de doi carabinieri pana la urma, dar nu ne-au ajutat cu mult. Au incercat ei, dar degeaba ca engleza lor lasa de dorit mult prea mult.. Era trecut de ora 10 cand am ajuns la hotel si am avut marele noroc sa ne fie camera libera si sa ne lase sa ne cazam desi in mod normal cazarea era de la ora 14.

Astea au fost emotiile de la inceput.. Din fericire sentimentele au inceput sa se schimbe repede. Ne-am adaptat repede cu locul, cu engleza pe care unii refuzau sa o vorbeasca doar daca chiar e nevoie, cu plimbarile lungi, cu apa si gondole, poduri si stradute. Am preferat sa vedem o parte a Venetiei pe care turistii normali nu o cauta: stradute inguste, case vechi, detalii care scapa ochiului grabit in aglomeratia infernala de acolo. De aceea nu va asteptati sa vedeti doar edificiile si locurile pentru care e cunoscuta Venetia - sunt mult prea aglomerate sa le poti fotografia dupa ora 6 dimineata :) Speram sa va placa Venetia vazuta prin ochii nostri.

Inca ceva scurt: am schimbat semnatura pentru ca dupa cum multi stiti deja de ceva vreme sotia mea a primit un upgrade de la "asistent fotograf" la "fotograf asistent". Asta nu pentru ca ar fi ea mai putin buna ca fotograf ci pentru ca e ajutorul meu potrivit si ma salveaza din tot mai multe situatii.

Enjoy!

Nu va speriati, astea-s doar inceputul. Mai sunt destule fotografii ce vrem sa vi le aratam.
Pana una alta, asteptam parerile voastre.

P.S. Multumim nasului nostru Radu care a facut posibila aceasta calatorie.